Prima pagină » Revista scolii » NR. 5 din 2006-2007

NR. 5 din 2006-2007

                           ŞCOALA  CU CL. I-VIII

MIHAIL SADOVEANU” – DUMBRĂVIŢA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


DRAGI PRIETENI,

Revista „Lumea cunoaşterii” vă invită din nou la o călătorie în universul  nemărginit al cunoştinţelor din diferite domenii.. Vom descoperi împreună magia cuvântului alături de participanţii la concursul de creaţie literară

„Sadoveniana”, vom pătrunde în lumea limbilor străine în pagina „De vorbă cu Europa”, vom afla multe lucruri  din viaţa şcolarilor mici în pagina „BUBURUZA”, veţi face cunoştinţă cu premianţii noştri la diferite concursuri  şi vă veţi bucura privirea şi sufletul cu  alte pagini –surpriză.

Vă invităm cu mult drag în Lumea …Cunoaşterii !

 

Colectivul de redacţie

 

 

 

 

 

 

 

Învaţă de la ape să ai statornic drum,

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să faci şi să veghezi

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare când trebuie s-apui,

Învaţă de la pietre cât trebuie să spui

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,

Cum trebuie prin viaţă liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

(Roland Kypling)

 

 

„SADOVENIANA”

 

 

 

 

 

 


Împărat peste cuvinte e Omul. Dumnezeu le-a dat întru folosul Omului, întru împlinirea sa. Omul e o suflare, o rouă, un suspin, un zâmbet divin, o adiere, o mângâiere. Omul este o clipă, o fărâmă de stea care se pierde adeseori în Univers, dar se regăseşte în mrejele visului.

În cartea dorului soarele a scris cu litere de aur că visul îţi hrăneşte sufletul. Viaţa, acest dar preţios pe care omul l-a primit de la Creatorul Totului este un vis pe care îl trăim în realitate. În perioada vieţii omul este un aventurier. El străbate culmile fericirii şi ale tristeţii, descoperind lucruri noi şi interesante. Omul vede viaţa ca pe o minune, un mister de care trebuie să te cuprinzi.

Omului nu îi sunt suficiente bunurile materiale. El trebuie să-şi educe trăirile, sentimentele, să-şi transforme eventualele aptitudini în talente.

Când îi este greu, omul efemer se refugiază pe tărâmul visului unde îşi regăseşte liniştea şi siguranţa. Trist este momentul când se întoarce la realitatea cruntă, pe care dorea să o dea uitării.

Dar fără vise viaţa ar fi tristă! Atunci când visezi ,timpul se opreşte în loc, deschid ochii şi spun:

-Am furat o clipă din visul meu numit-VIAŢĂ!

 

Spînu Georgiana-Mădălina

cl. a VIII-a B

Dragi  cititori,

Vă invit să descifraţi paginile acestei reviste ce adună gândurile colegilor voştri-creatori de lume în Cuvânt. Încercaţi să pătrundeţi în tainele literaturii citind eseurile şi poeziile premiate la concursul zonal de creaţie literară    „SADOVENIANA”.

Aflată la a treia ediţie, această manifestare culturală a căpătat ample ecouri. În „Dumbrava minunată” s-au adunat dascăli şi învăţăcei din toată zona Dorohoiului, spre a slăvi, prin arta cuvântului, umbra atemporală a marelui Sadoveanu. Temele propuse ne-au purtat imaginaţia pe aripile basmelor, spre „viaţa ca un vis”. Noi ,cei care am ars în focul creaţiei, păstrăm viu „dorul de nemurire”.

Citiţi şi transpuneţi gândul -idee în gândul- cuvânt pentru a trăi împreună sub mantia creaţiei!

                                                                         Prof. Culiceanu Georgeta

 

 

 

 

„SADOVENIANA”

 

VEŞNICIE…                              DOR DE VEŞNICIE…

 

Mă simt ca un arbore                                     Mă simt un izvor

În care clocoteşte viaţa                              Aş vrea să curg o viaţă-ntreagă

Ca o lavă fierbinte,                                   De-a lungul câmpiei mele…

Mugurii sunt visele

Ce se nasc sub lumina                                    E atâta pace şi linişte,

Razelor blânde                                               Încât încerc să-mi înăbuş

Care mi se dăruiesc în mănunchi                   Zgomotul de valuri.

Să mă împodobesc cu ele                               În muşchiul întunecat al pietrelor

Iar mugurii se transformă                          Iar gândurile sufletului meu

În frunzele ce nu mor niciodată…                Să fie puţine şi line,

Cum oare ar putea muri împlinirile?           Ca zborul depărtat

În sufletul meu e o primăvară                      De cocori.

Ce pulsează la infinit…

…un dor de veşnicie!                                   Azi, acum, aici,

                                    Aş vrea să mă evapor

                                                                     În gândurile tale.

 

 

ZBOR            SUNT FĂRÂMA DE TIMP…

 

 

Te-am închis în zborul                                                Să nu-mi ceri să aprind teii

Inimii mele                                                                            Ori să ning…

Să mă înveţi ca o lecţie scurtă                                     Eu sunt fărâma de timp,

Care începe de la culoarea ochilor tăi                         Prin care tu poţi respira

Până la linia mişcării.                                                 Sunt iubirea ce se revarsă

Privindu-te  de  aproape                                              Precum valurile mării,

Ascult în tine                                                               Inundând oceanul ochilor tăi

Lebăda ta mută.                                                          Eu sunt: VIAŢA!

 

 

 

IORDAN  OTILIA,CL. a VIII-a B,

MENŢIUNE-faza naţională, concursul „Şcoala mea”

Câştigătoare a trofeului „SADOVENIANA”, ediţia a III-a, 2006

 

 

 

SADOVENIANA”

VIAŢA CA UN VIS

 

         Din vis se naşte un gând, ce zboară pe Pământ. Un înger rătăcit în univers se pierde în galaxia anilor ce caută să-şi şlefuiască un tezaur al amintirilor. Mă amestec într-un joc de astre ce-şi pierd strălucirea într-o fracţiune de secundă.

   Mă pierd în realitate şi am impresia că zbor pe aripile văzduhului în ţinuturile dorului bântuite de fantoma vremurilor apuse. Mă întâlnesc cu un înger tânăr cu mari bucle blonde, căzând pe umeri, îmbrăcat într-un talaz alb, de velur sclipitor, are ochi strălucitori şi pe umeri două aripi mari…îşi cântă din liră o simfonie dintre trup şi suflet. Auzul îmi sfâşie inima cu liniştea sacrală a acestei melancolii. Mă simt atrasă, atrasă de tot. În jurul meu viaţa se naşte din nou, fărâmă cu fărâmă, vis cu vis.

 Privesc şi acum jocurile de culori ce se nasc din prima suflare de viaţă poate aşa m-am ivit şi eu pe acest tărâm, poate şi eu sunt o picătură din culoarea eternităţii. Totul e iluzie şi mi-e frică, simt că ceva se va pierde la căderea primelor clipe din fiorul vieţii.

Din efemeritatea clipei se nasc umbre de amurg ce

 doinesc un glas de valuri, parcă ar plânge.

   Dar eu sunt aici…privesc cu lacrimi de dor vameşul

vieţii care îmi cere plata pentru fiecare clipă a vieţii

pierdută în lumea din Vis!

 

 

                                                                        Racu Diana, cl. a VIII-a B

 

Eu ştiu că veşnicia e aici                  Frunzele  cântă în ram

În Dumbrava cu meri şi caişi.            Visul aleargă hoinar,

Mi-e dor de rădăcini şi bunici!            Mi-e dor de-al străbunilor har.

 


Aştept să-mi crească aripi                    Din inima lor şi a mea

Din gândul răscolit,                             S-a născut Veşnicia.

Mi-e dor de visul albăstrit…

                         Culiceanu Cezar, cl.a VI-a

         Sadoveniana”

 

 

VIAŢA CA UN VIS

 

       Magia vieţii ne îndeamnă să visăm cu ochii deschişi. Îngeri albi aduc pe aripile lor visul vieţii. Copilăria noastră străbătută de ape vii a îngenuncheat în faţa sufletului nostru pentru a-i elibera un vis.

  Ochiul tânăr din largul privirii vede lumea visări. E presărată cu flori sidefii strălucitoare sub rouă suavă. În blândeţea Universului lor, viaţa şi visul predefinesc poezia. Un cerc simbolic cuprinde viaţa, sufletul şi visul, iar dacă poezia izvorăşte din suflet, visul e călăuza ei. Toate fac parte dintr-o viaţă plină de albă visare. Peste poezia sufletului visul îşi presară sentimentele. Viaţa le prinde în palme de cristal şi devine una cu visul.

  Ne dorim să avem un vis perfect care să dureze o veşnicie. Ne dorim în mijlocul visului o viaţă. Ne dorim să vrăjim natura, iar viaţa să fie ca un vis.

                                                      Anton Larisa-Florentina,cl. a VII-a A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Sadoveniana”

 

 

Vasta operă a romancierului Mihail Sadoveanu, are multiple implicaţii de natură istorică, socială, etnografică, ceea ce o face să fie un izvor infinit de comentarii pentru noi. În rândurile care vor urma, vom poposi asupra unui aspect deosebit al operei sadoveniene – dimensiunea ei religioasă.

Din această perspectivă, creaţia scriitorului reprezintă încă o zonă neexplorată. Fiecare dintre cititori poate constata că Sadoveanu a strecurat „picături” de elemente religioase, în mai toate scrierile sale. Biserica, viaţa monahală, cu toate implicaţiile ei, ocupă un loc important, în viaţa eroilor din romanele de referinţă ale autorului. Se observă cu uşurinţă, că în multe situaţii, personajele-nucleu le reprezintă Hristos şi Biserica şi nicidecum omul.

Sadoveanu a avut o viaţă zbuciumată, ca mai toţi scriitorii, cu un destin plin de căutări, realizări, tatonări şi chiar eşecuri. După cum relatează reprezentanţii analişti ai Bisericii ortodoxe, tatăl său, Alexandru Sadoveanu, a insistat să fie botezat în credinţa romano-catolică, lucru care s-a şi întâmplat, însă mama lui ataşată de ortodoxie, va boteza copilul încă o dată în rânduiala ortodoxă, fără asentimentul tatălui.

Viaţa scriitorului s-a derulat printre evenimente-reper ale naţiunii române, de multe ori acestea influenţându-i şi orientările sale de ordin politic. Dar aceasta nu l-a oprit să pună nuanţa de credinţă în mai toate scrierile sale. Învăţăturile principale de sorginte religioasă, Sadoveanu le-a primit de la mama lui, o femeie cu o viaţă tumultoasă, pe care scriitorul o va aşeza în paginile multor cărţi.

Sadoveanu nu a lăsat posterităţii prea multe însemnări despre lecturile sale biblice, dar pe la 1900, aşa cum găsim întruna din cărţile sale cu caracter autobiografic, scriitorul afirma: „citeam la vremea aceea şi Biblia. Şi am găsit în cartea profetului Isaia versete care îmi convin şi pe care le-am notat.” Precizăm aici şi faptul că în jurul anului 1905, biografii localizează preocuparea lui, de a rescrie într-o limbă larg accesibilă Biblia, care să fie pe înţelesul tuturor „celor ce vor să o citească.”

De la această dată, avem păstrate rândurile pe care Mihail Sadoveanu le scria lui Spiru Haret: „Cartea Sfântă ar trebui distribuită gratis, într-o ediţie cartonată şi ilustrată, în orice colibă a ţării; să stea sub icoane şi în casa cărturarului, şi în casa celui neştiutor de carte, la acesta din urmă cu nădejdea că-i va păşi pragul casei un ştiutor de carte, pentru a o deschide şi pentru a-i umple sufletul şi casa de lumina învăţăturii dumnezeieşti.”

Încheiem aceste însemnări, cu remarca prin care evidenţiem dragostea „Ceahlăului prozei româneşti”, pentru valorile creştinismului, pe care o regăsim în multe scrieri de ale sale.

Institutor Corneliu Drescanu

 

 

EROI AU FOST, EROI SUNT ÎNCĂ”-PAGINA DE ISTORIE

 

 

1 DECEMBRIE- MOMENT DE RĂSCRUCE ÎNĂLŢĂTOR

AL POPORULUI ROMÂN

 

 

Ziua de 1 Decembrie este Ziua Naţională a României, aleasă ca moment culminant al procesului de unificare statală a românilor. Trecerea de la neam la naţiune, o dată cu zorii modernităţii, de la conştiinţa de neam la cea naţională a făcut ideea unităţii să se impună dominant şi să devină treptat un ţel ardent al străduinţelor unui întreg popor.

Desfăşurată într-un cadru internaţional favorabil, ca urmarea succeselor şi a victoriei Antantei asupra Puterilor Centrale, lupta pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat a intrat în  toamna anului 1918 în fază finală.

Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România s-a realizat pe cale democratică, deciziile fiind luate de către organele reprezentative, liber alese ale locuitorilor din aceste teritorii.

Împlinirea idealului istoric al Unirii a stimulat eforturile naţiunii române în sensul punerii în valoare a resurselor de care dispunea noua Românie, al propăşirii economice şi al creării de instituţii democratice adecvate statului unitar.

„Bat clopote cântând Reîntregirea

Şi sufletul ia foc în clopotari

Întâi Decembrie ne e Unirea

Şi strălucirea României Mari.”

 

Fragment din materialul prezentat de Spînu Georgiana, cl. a VIII-a B

la programul omagial dedicat Zilei Naţionale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Coordonator: prof. Străteanu C.

DIN LUMEA EDUCAŢIEI… TEHNOLOGICE

 

 

MATERII PRIME ŞI MATERIALE DIN STICLĂ

 

 

  Sticla este un material obţinut prin răcirea rapidă a unei topituri până la solidificarea sa. În procesul topirii intră următoarele elemente: nisip, sodă, calcar.

  Nisipul cuarţos este o rocă şi intră în compoziţia sticlei 60-70%, mărimea granulelor fiind de 0,1-0,5 mm.

Soda calcinată este sub formă de granule. Calcarul-piatra de var împreună cu:

*afinanţi –înlătură bulele de gaze

*decoloranţi-înlătură culoarea galben –verzuie

*coloranţi-conferă sticlei culoarea dorită

Gurzu Corina-Adina, cl. a VII-aB

 

 

CAUCIUCUL

 

   Cauciucul este un produs organic care poate fi natural sau artificial. Cauciucul natural se extrage din latex-un suc alb lăptos care se găseşte în scoarţa arborilor de cauciuc. Pentru a-l transforma într-un material elastic, cauciucul se supune procesului de vulcanizare. Vulcanizarea constă în încălzirea  la temperatura de 130- 140 C a unui

Amestec de cauciuc cu cantităţi mici de sulf. Dacă se vulcanizează cu cantităţi mari de sulf se obţine un produs dur, cu rezistenţa mecanică mare care nu se alungeşte(ebonita). Cauciucul sintetic se obţine din unele hidrocarburi gazoase, gaze de rafinărie. Cauciucul regenerat rezultă prin transformarea produselor uşoare din cauciuc în materiale cu plasticitate bună.

 

Coca Claudia clasa a VII-a B

 

METALUL

 

  METALELE sunt substanţe solide la temperatura ambiantă, au luciu caracteristic, sunt bune conducătoare de căldură şi electricitate, se pot trage în foi subţiri şi în fire. Metalele se obţin din minereuri, prin diferite procedee tehnologice. Minereurile sunt roci naturale ce se află în scoarţa Pământului şi care conţin metalele sub forma unor substanţe. Iată câteva proprietăţi ale metalelor:

*PROPRIETĂŢI FIZICE: luciu metalic, culoarea, flexibilitatea, conductibilitatea termică şi electrică, magnetismul.

*PROPRIETĂŢI CHIMICE: rezistenţa la coroziune, refractaritatea.(informaţii noi în numărul următor al revistei)

 

                                                                        Beldianu  Elena, cl. a VII-a B

 

 

 

 

 

 

 

 

- VATICANUL este cel mai mic stat din Europa? El este reşedinţa  papilor de la Roma. Are o suprafaţă de o, 44 km, fiind şi cel mai mic stat

din lume. Situat pe colina Vatican, de pe malul drept al Tibrului, este format din bazilica şi piaţa din San Pietro, palatul papal, muzee, grădini. A luat fiinţă prin Tratatul de la Lateran din 1929.

 

 

-există fluviul Orange(portocaliu) ?. El apare în Africa de Sud. Izvorăşte din Munţii Scorpiei, pe teritoriul statului Lesotho şi se varsă după 1860 km în Oceanul Atlantic. Principalul său afluent este Vaal. Denumirea de Orange a fost dată după provincia cu acelaşi nume, care în sec. XVIII şi XIX a fost pe rând colonie olandeză şi apoi stat independent, în prezent făcând parte din Republica Africa de Sud.

 

 

-dimensiunile Pământului au fost calculate cu exactitate pentru prima dată de grecii antici, acum 2200 de ani ? Învăţatul grec Eratostene ce a trăit în sec. III î; H. din Alexandria a folosit înălţimea zenitală(la amiază), în ziua solstiţiului de vară(22 iunie).

 

 

 

 

-Ierusalimul a fost distrus în anul 70 d.Hr.? Împăratul roman Titus Flavius Vespasianus(39-81), fiul mai mare al împăratului Vespasian, la 26 septembrie 70 a cucerit şi distrus oraşul, locuitorii lui fiind transformaţi în sclavi, apoi fiind duşi în alte părţi ale Imperiului roman. Titus a prădat de asemenea tezaurul Templului.

 

 

Popoiu Sanda, cl. a VII-a A

Prof. Popoiu Adrian

 

 

„DE VORBĂ CU…EUROPA”-PAGINA LIMBILOR STRĂINE

 

BRITAIN

Great Britain has a very goot geographical position, as at lies on the crossways af the sea routes from Europe to others parts of the world. The sea connects Britain with most European countries such as Belgium, Holland, Europe to America also passes through the Channel.

Britain”s  climate is mild and damp. It often rains, and fogs are quite frequent, especially in the west and south-west. The Gulf Stream, a warm ocean current coming from the Gulf of Mexico,crosses the Atlantic Ocean and warms the seas around the British coast, moderanting the climate, giving it cool summers and mild winters. The temperature in winter seldom falls below zero, and the field and meadows are green all year round.(by continue).

Iordan Otilia, cl. a VIII-a B

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„DE VORBĂ CU…EUROPA”-PAGINA LIMBILOR STRĂINE

Qu’est-ce que la Francophonie?


Le terme de francophonie apparut pour la premičre fois en 1880. C’est le géographe français Onésime Reclus (1837-1916) qui l’a employé pour désigner les espaces géographiques oů la langue français était parlée. Il s’agit de l’ouvrage France, Algérie et colonies. On entend aujourd’hui par francophonie (avec une minuscule initiale) l’ensemble des PEUPLES ou des groupes de locuteurs qui utilisent partiellement ou entičrement la langue française dans leur vie quotidienne ou leurs communications. Le terme Francophonie (avec une capitale initiale) désigne plutôt l’ensemble des GOUVERNEMENTS, pays ou instances officielles qui ont en commun l’usage du français dans leurs travaux ou leurs échanges. Donc, on parle de deux réalités différentes selon qu’on écrit francophonie (peuples ou locuteurs) ou Francophonie (gouvernements ou pays).

Rappelons que le terme de «francophonie» provient bien évidemment du mot «français», une langue romane appartenant ŕ la famille indo-européenne. On peut consulter un tableau montrant une typologie historique des langues romanes.

1 Les États oů le français est langue officielle

Grâce ŕ son statut de langue officielle (ou co-officielle) dans quelque 51 États et 34 pays, le français reste la deuxičme langue du monde sur le plan de l’importance politique. Męme si, ŕ l’exemple de l’anglais, il n’est pas la langue maternelle de tous les citoyens dans la plupart des pays concernés, le français occupe des positions stratégiques privilégiées comme langue administrative, langue d’enseignement, langue de l’armée, langue de la justice, langue des médias, langue du commerce ou des affaires, etc.

Si le français a d’abord été la premičre langue de la France, c’est parce qu’il a été celle du roi, c’est-ŕ-dire celle du prince le plus puissant, celui qui possédait la plus grande armée et qui prélevait les plus forts impôts. Par la suite, si le français a été la premičre langue de l’Europe, et ce, du Moyen Âge jusqu’au XVIIIe sičcle, c’est parce que la France était le pays le plus peuplé du continent, et que, par voie de conséquence, son monarque était le plus riche et le plus puissant. Ainsi, la cause premičre de l’expansion du français en Europe et en Amérique est d’ordre démographique, puis d’ordre économique et militaire. Cette observation pourrait, bien sűr, s’appliquer ŕ l’histoire de l’anglais, mais aussi ŕ celle de l’espagnol, du portugais, de l’arabe, du russe, etc.

Huţanu Mădălina clasa aV-a B

„DE VORBĂ CU …EUROPA”

 

 

 

 

 

 

 

UNIUNEA EUROPEANĂ

*este fondată pe principiul libertăţii, al democraţiei, al respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.

 

SIMBOLURILE U E

*un drapel cu douasprezece stele galbene pe un fond albastru formând un cerc;

*un imn- „Odă Bucuriei”, preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a de Ludvig van Bethoven;

*9 Mai, Ziua Europei;

* o monedă unică- Euro.

 

INSTITUŢIILE  U E

 

*Parlamentul Europei,

*Consiliul Uniunii Europene,

*Comisia Europeană,

*Curtea Europeană de Justiţie,

*Curtea Europeană de conturi,

*Consiliul  Europei.

 

 

 

 

 

 

OBIECTIVELE  U E

1.Promovarea produsului economic şi social;

2.Afirmarea identităţii U E pe scena internaţională;

3. Instituirea cetăţeniei europene care nu înlocuieşte cetăţenia naţională;

4. Dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie legată de funcţionarea pieţei interne şi în particular de libera circulaţie a persoanelor;

5. Existenţa şi consolidarea relaţiilor în baza dreptului comunitar;

6.Voinţa de a lucra împreună pe baza unor interese comune;

7. Politici comune cu aplicabilitate pe întreg teritoriu U E;

 

Informaţii culese şi redactate de  un grup de elevi ai cl. aVII-a B

Îndrumător : prof. ing. Gheorghiţă Vasile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PAGINA ŞTIINŢELOR….EXACTE

 

 

CHIMIA VIEŢII

 

 

 

CHIMIA VIEŢII sau BIOCHIMIA studiază reacţiile chimice care au loc în organismele vii. Acestea respectă aceleaşi legi ca şi celelalte reacţii chimice, dar sunt mai complexe.

Chimia vieţii studiază ansamblul reacţiilor care au loc în organismele vii mai ales în unităţile lor de bază, celulele. Fiinţele vii au nevoie de energie. Oamenii şi animalele îşi iau energia din alimentele pe care le consumă(energie chimică). Alimentele sunt transformate printr-un ansamblu de reacţii chimice, care au loc mai întâi la nivelul aparatului digestiv(digestie) şi apoi la nivelul celulelor(respiraţia celulară).

Anumite plante şi microorganisme îşi găsesc altfel energia de care au nevoie. Pentru a se hrăni, ele transformă energia luminii solare printr-un proces complex de reacţii chimice numit FOTOSINTEZĂ.

 

 

 

 

 

 

 

 

1.Cea mai mică particulă dintr-o substanţă care se află în stare liberă şi care păstrează proprietăţile acesteia;

2. Combustibilul viitorului;

3.Menţine viaţa pe pământ;

4. Metal în stare lichidă;

5. Proprietate mecanică a metalelor;

6. A descoperit „Legea periodicităţii

                  A-B – Numele disciplinei care se studiază în cl. a VII-a şi a VIII-a

„BUBURUZA-PAGINA CELOR MICI”

 

PRIETENĂ NE E NATURA

 

E o fiinţă şi copacul

Şi-o floare-i gingaşă făptură,

O doare dacă vii spre dânsa

Cu neînţelegere şi ură.

Se sperie adânc pădurea

Vuind de teama unui foc.

Nu te grăbi s-arunci gunoaie!

                                                                        Respectă fiecare loc!

 

Era o minunată zi de toamnă. Elevii clasei I împreună cu Doamna şi colegii mai mari din clasa a VII-a B au pătruns în extraordinara lume a pădurii din localitatea Lişna. Explicaţiile domnului profesor Gheorghiţă Vasile şi sfaturile doamnei învăţătoare Dodu Angela au însoţit paşii copiilor în codrul îmbrăcat

într-un veşmânt multicolor. Cântecele vesele au răsunat pe cărările acoperite de frunze ruginii.

După  o asemenea zi toţi cei prezenţi au plecat spre casele lor cu un profund sentiment de dragoste şi respect faţă de prietena noastră…PĂDUREA.

-clasa I- înv. Dodu Angela

-clasa VII-a B prof. Gheorghiţă Vasile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„BUBURUZA”-PAGINA CELOR MICI

ALBINUŢA CEA SĂRMANĂ

 

A fost odată o albinuţă sărmană ce zbura din floare în floare şi culegea polen. Dar era foarte bolnavă.

Doctorii nu o puteau ajuta fiindcă n-aveau ce-i face. Sărmana albinuţă era grav bolnavă. Avea însă un singur dor, să-şi vadă fiul plecat departe. Îi era tare dor de el. Ar vrea să oprească timpul în loc, poate ar primi o veste de la el.

Fiecare adiere de vânt îi opreşte inima în loc, sperând că apare. Dar e în zadar, nu vine. Inima ei bolnavă se stinge încet de durere şi de dor. Vin albinuţe să o plângă.

Vântul adie uşor un cântec de jale. Frunzele cad acoperindu-i trupul şi visele neîmplinite. În aer pluteşte jalea. Se aude şi azi prin văi suspinul ei.

Aşa a fost viaţa sărmanei albinuţe.

                                                                                        Podariu Alexandru, cl. a III-a

 

 

 

 

 

Becu-acesta uriaş                         O stea binecuvântată

Pare puţin poznaş                        Mereu nordul ni-l arată.

Nu se arde niciodată,                             (Steaua Polară)

Luminând în lumea toată.

(Soarele)

 

 

Pe linia din dreapta

De priveşti atent, oricând

Vei vedea minune mare:

Cerul cade pe pământ.

(Linia orizontului)

                Dodu Delia-Ioana cl. a II-a A

 

Jocuri de iarnă

       La marginea satului, valuri de copii au năvălit cu săniile. Din văzduh curgeau fluturi gingaşi de nea, făcând pământul alb ca spuma laptelui. Valea răsună de cristalinele glasuri ale copiilor care se rostogoleau prin stratul pufos de zăpadă.

Georgiana şi Andrei au sosit şi ei la săniuş. Andrei se urcă cu sania pe vârful dealului. Apoi coboară cu viteză oprindu-se în cuşmele de omăt de la poalele dealului. Copiii după ce s-au plictisit de săniuş, s-au hotărât să facă un om de zăpadă. Fiecare au făcut câte un bulgăre, iar omul de zăpadă a fost gata imediat.

Seara, straşnicul ger i-a împins pe copiii cu obraji ca merele roşii spre casele lor.

                                   Claudia Corjauceanu clasa a IV_a B

 

     „BUBURUZA-PAGINA CELOR MICI”

 

În împărăţia lui „A fost odată…”

 

   Orice poveste începe cu „A fost odată…”, ce te duce cu gândul la istorii îndepărtate.

  Şi povestea noastră începe în aceeaşi formulă magică „A fost odată…că de n-ar fi nu s-ar povesti…”

    A fost odată ca niciodată un sat uitat în negura timpului, despre care se povestea că ar fi fost încărcat de întâmplări pline de neînţeles. Din om în om, de la bătrân la bătrân, poveştile care se transmiteau păreau nişte miracole. Fel de fel de istorioare curioase, făceau ca farmecul acestor acestor lucruri să crească şi mai mult. Se povestea despre Feţi-Frumoşi, despre prinţese rupte din soare, despre vieţuitoare cu puteri fantastice, dar cel mai mult lumea era plină de mistere în ce priveşte ţesătura ca un păianjen de întâmplări neobişnuite legate de o pădure, care ascundea satul ca o insulă.

  Astfel, se povestea despre un prinţ, care poposise peste aceste locuri şi care aduse cu el multe lucruri neînţelese. Mihnea îi era numele, iar vitejia lui era fără de margini şi iscusinţa-i la fel. Fusese primul care îndrăznise să pătrundă în enigmatica pădure. Putem spune că de aici începe adevărata poveste, pe care Mihnea după un timp pe care nu-l putea să-l măsoare, o povestise mai departe celor care-l aşteptau ani în şir, bătrânii cu plete ninse şi împovărate le pierduse numărul, pentru că el pătrunse într-un loc unde acele ceasornicului nu se mai mişcau.

Mihnea după ce colindase toată pădurea, găsi în cele din urmă, în inima pădurii o piatră fermecată ce îi putea îndeplini trei dorinţe, acelea fiind: triumful iubirii între oameni, revenirea credinţei ce au pierdut-o datorită pierderii speranţei şi a treia dorinţă care consta în belşug de hrană pentru oamenii dintr-un sat în care seceta pârjolise şapte ani în şir pământul.

    După revenirea lui Mihnea din pădure, oamenii n-au mai cutezat să intre în ea, lăsând-o liniştită cu taina ei, cu ascunzişurile ei fantastice, dar mai ales cu o natură care ascundea secrete nedesluşite.

  De atunci „A fost odată…”a intrat în vorbirea oamenilor şi de multe ori el este însoţit de împlinirea a trei vise…

                                                                                    Doroftea Adnana-Georgiana, cl. a IV-a A

 

 

„BUBURUZA-PAGINA CELOR MICI”

 

O zi de iarnă

            Era o zi minunată de iarnă. Afară ningea cu fulgi mari. Totul era îmbrăcat într-un covor alb. Dealurile şi câmpiile păreau că strălucesc. Era o zi pregătită de sărbătoare. Pământul parcă era gata de primirea unui minunat şi măreţ musafir. Chiar şi cerul se pregătise. Stelele luceau foarte tare. Se întâmpla ceva cu ele. Dintre ele a coborât un luceafăr. Stelele îşi luaseră rămas bun de la el. luceafărului i-a plăcut atât de mult de ţara noastră că a hotărât să rămână la noi.

Şi pentru că se apropiau zorii zilei şi el nu putea supravieţui, s-a transformat într-un copil, luându-şi numele de Mihai Eminescu. Atât de mult i-a plăcut de peisajele noastre, încât a scris multe poezii despre natură. Asemenea stelelor care nu vor pleca niciodată dintre noi şi Mihai Eminescu va rămâne, ca fiind Luceafărul poeziei româneşti.

 

Atănăsoai Adelina   clasa a IV-a A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CÂŞTIGĂTORI LA CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ

„SADOVENIANA” ed. a III-a, 2006

 

  TROFEUL „SADOVENIANA”- Iordan Otilia, cl. a VIII-a B

 

 

Secţiunea „ESEU”- PREMIUL AL II-LEA

Anton Larisa, cl. a VII-a A

Racu Diana, cl. a VIII-a B

 

PREMIUL AL III-LEA

                                Curcan Roxana, cl. a VIII-a B

 

 

Secţiunea „POEZIE”- PREMIUL I

Culiceanu Cezar, cl. a VI-a

Spînu Georgiana, cl. a VIII-a B

 

 

PREMIUL AL II-LEA                    PREMIUL AL III-LEA

Beldianu Elena, cl. a VII-a B     Doroftea Alexandra, cl. a VIII-a B

Turceac Geanina, cl. a VII-a A              Popoiu  Vlad, cl. a VI-a

Olănescu Fănica, cl.a VIII-a A

 

Secţiunea „BASM”-premiul I

Doroftea Adnana-Georgiana cl. a IV-a A

 

 

 

premiul al III-lea

Mocriciuc Gelu, cl. a IV-a B

Corjăuceanu Claudia cl. a IV-a B

 

 

 

 

 

 

Şi cei mici, şi cei mari la…ore

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COLECTIVUL DE REDACTIE

 

Spînu Georgiana, cl.a VIII-a B

Iordan Otilia, cl. a VIII-a A

Curcan Roxana, cl. a VIII-a B

Racu Diana, cl.a VIII-a B

Popoiu Sanda, cl. a VII-a A

Anton Larisa, cl.a VII-a A

Beldeanu Elena, cl.a VII-a B

Coca Claudia, cl. a VII-a B

Gurzu Corina, cl. a VII-a B

Culiceanu Cezar, cl. a VI-a

Mocriciuc Gelu, cl. a IV-a B

Corjăuceanu Claudia, cl. aIV-a B

Atănăsoai Adelina  cl. aIV-a A

Doroftea Adnana-Georgiana cl. a IV-a A

Podariu Alexandru cl. a  III- a

Dodu Delia-Ioana cl.a II-a A

 

 

 

 

 

 

 

 

Coordonator:    Inv. Dodu Angela

Tehnoredactare : inst. Ciurciun Ioan